Bucurie vs. Tristete

Nimeni nu poate spune ca nu a simtit niciodata bucuria sau tristetea. Ceea ce mi-a atras atentia e faptul ca unii oameni sunt dominati de una din aceste stari de spirit (sunt tentat sa zic ca majoritatea sunt dominati de tristete si inclin sa cred ca este adevarat) dar nu isi dau seama cat de mult propriile lor decizii pot schimba aceasta stare.
Exista o categorie de ciudati ( inclusiv eu) care sunt tristi, dar le place asta (pana la un anumit punct, cand nu mai suporta). E placut sa asculti o melodie frumoasa, melancolica, iti dai seama ca iti aduce intristare, dar si o placere aparte. E frumos un film cu final nefericit, care surprinde aspecte emotionante; ai ce invata din el despre viata, dar iti aduce intristare. E o stare placuta pana la un anumit nivel cand nu mai stii cum sa scapi de ea. Vrei sa scapi dar ti-e frica de ce ai putea simti si trai cand parasesti aceasta stare.
Astazi, cand aveam destule motive sa fiu trist, am ales sa ascult si sa vad lucruri care sa imi produca bucurie. A functionat. Acum nu pot spune ca sunt trist, nu imi este greu sa rad, sa zambesc, sa cant.
Ce face diferenta? Alegerea de a-mi hrani mintea cu un anumit tip de lucruri, care imi induc o stare de spirit in conformitate cu esenta lor.
Deci, intr-o oarecare masura sta in puterea noastra sa alegem bucuria sau tristetea (si orice om - sa zicem si 'normal' - ar alege bucuria) dar viata nu ne pune la dispozitie in orice moment lucruri care sa provoace bucurie. Si in acele momente putem vedea daca suntem fericiti sau nu, avand in vedere reactia la cele ce sa intampla in jur.
Trebuie sa stim ce lucruri ne fac sa zambim si ce lucruri ne arunca in ceata tristetii. Apoi trebuie sa alegem, si sa alegem bine.
Pare complicat dar este simplu, este doar o alegere. Alegerea de a te bucura. Insa aceasta alegere este atat de complicata...
Oare ce voi alege maine? Voi avea timp sa aleg, sau viata ma va arunca in imprejurari care imi vor decide trairile fara a-mi da dreptul de a alege? Pot reactiona in vre-un fel?