Dupa o perioada de o saptamana si jumatate cat am stat plecat, sa vezi minune, sunt inapoi acasa, in fata calculatorului, dormind in mine insumi din nou. Si eu care asteptam sa vin acasa pentru a relua viata cu entuziasm.
Ganditorul din mine doarme. Poetul nu s-a mai trezit de cateva luni. Filozoful are dureri groaznice de cap si prefera sa ramana tacut. Smecherul nu are cum sa sa se arate. EU mai rad la glumele trimise prin vesnic enervantul Yahoo!Messenger (de fapt enervanti sunt aia care il folosesc aiurea) in timp ce ascult niste muzica aiurea... adica ascultam, ca am oprit-o in acest moment. Si bineinteles m-am gandit sa mai vars cate ceva din mine pe minunatul blog.
Cred ca sunt putin (sau mai mult) desprins de realitate si cu cat realizez asta mai bine, cu atat imi e mai greu sa ma leg de lumea care se invarte in jurul meu. Azi, cand am coborat din tren, am mers pe jos pana acasa si orasul mi s-a parut atat de pustiu si dezolant incat am simtit ca locul meu nu e aici, ca nu ma atrage nimic... nu acum.
E derutant sa nu stii ce sa urmaresti. In viata, trebuie sa te concentrezi asupra unui lucru, o tinta, nu sa iti imprastii puterile peste tot si apoi sa nu mai stii cum sa te aduni.
Daca am simtit vreodata ca am nevoie de prieteni, acum a fost acel moment (adica zilele trecute). Trebuie sa mai iesim si noi la un gratar, la un cico, ceva acolo, ca tot n-avem ce face.
De asta e buna si scoala, ca te tine ocupat, te concentrezi asupra ei. dar in vacanta asta imprastiata ce sa faci? Sa te duci la bulgari la mare? La noi la mare? La munte? Prin Europa? Ar fi cateva optiuni, dar sa fim realisti, cat de mult sa stai si plecat?
Si daca imi e prea lene sa urmaresc ceva? Ma gandesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu