Multe lucruri si multi oameni. Urasc faptul ca nu ma deranjeaza acest sentiment. Mi-e scarba sa filozofez, pentru ca stiu ca nici macar eu nu ma intelg si ca de fapt aceste ganduri nu reprezinta ceea ce cred cu adevarat. Poate reprezinta ceea ce nu am reusit sa las in urma mea, o parte a gandurilor mele care refuza sa renunte la dreptul lor de a se face auzite, de a se materializa.
De ce nu ma pot bucura de verdele primaverii, de cantecul pasarilor, de armonia norilor, de farmecul ametitor al orasului? Niciodata nu mi-am explicat asta, dar de cate ori am incercat sa ma bucur, sentimentul ca acea clipa se va termina i-a adus sfarsitul.
Se prea poate ca acum sa fi devenit melancolic, dar mai degraba ma caracterizeaza indiferenta generala. Dar de fapt aceasta indiferenta e doar un scut in spatele caruia ma ascund, nici eu nu stiu de ce, si mi-e teama sa il dau la o parte.
Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama cat de putin stii. Si aici ma refer in special la a te stii pe tine insuti.
Nu imi pasa daca ma contrazic, pentru ca oricum, eu nu am nici o parere, nu gandesc nimic si nu sunt interesat de nimic...
Si totusi iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Ma gandeam la ce ai zis ca nu mai te poti bucura sunetul pasarilor sau de alte lucruri minore. Si stii de ce?? Pentru ca noi nu am ajuns sa vedem realitatea asa cum o vede Dumnezeu. Daca as fi oarba si mi s-ar reda vederea as fi super incantata de toate culorile, daca as fi surda si mi s-ar reda auzul, m-as bucura de fiecare sunet din natura. Cred ca tb sa devenim surzi si muti pentru ca mai tarziu sa apreciem lucrurile din jurul nostru.
Tocmai pentru ca aceasta clipa-i trecatoare trebuie sa ne bucuram de ea.
Trimiteți un comentariu