Mdap, se pare ca am devenit major. Toata lumea e incantata de chestia asta, mai putin eu. Adica ce e mare lucru? De ce e deosebit?
Nici nu ma asteptam sa simt ceva deosebit si nici nu am simtit. Pot spune insa ca de data asta nu am mai fost suparat la "petrecerea" de ziua mea... Ma bucur ca cei care au fost prezenti s-au simtit bine, si asta m-a facut si pe mine sa ma simt bine.
Dar good things don't last forever asa ca trebuia sa ma mai si supar, nu?
Acum sunt din nou in starea mea normala in care nu vreau sa filozofez pentru a nu ma speria de mine, dar nici nu vreau sa ies din starea asta, insa nu stiu motivul...poate tot frica, frica de a ma parasi pe mine insumi si de a atinge o stare superioara, mai buna, dar in conceptia mea instabila.
Asa ca deocamdata raman eu, acelasi, ca si la 17 ani, desi cu o mica diferenta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu