... s-a gandit sa vina toamna cum trebuie, deci cerul este plin de nori.
Pe langa toata chestia asta, marturirsesc faptul ca nu am nici ceam mai mica idee despre ce as putea scrie acum in acest articolas aici de fata.
Ma rog, aseara, pe cand ma uitam la Tekzilla si mai citeam feed-urile, m-am gandit ca ar fi bine sa imi caut ceva de lucru online. Deci cred ca o sa imi ocup dupa-amiaza cu chestia asta si mai scriu si alta data pe blog, ca nu pleaca de aici, sau de aici.
Now I'm gone.
vineri, 24 octombrie 2008
luni, 22 septembrie 2008
duminică, 14 septembrie 2008
Remember martie 08
Am gasit pe calculator cand incercam sa mai sterg cate ceva un .doc pe care l-am scris prin martie anul asta, incercand sa ma descarc... nu mai stiu prin ce chestii trecusem, stiu doar ca aveam chef de scris, deci iata-l:
"Toata seara au fost ganduri care imi tot veneau in minte si s-a aprins in mine o dorinta nestavilita de a scrie. Totusi in acest moment s-a intamplat un lucru foarte straniu. Cum am aprins calculatorul si am vrut sa incep sa scriu, toate ideile s-au dus. Tot ceea ce am simtit si gandit cu cateva minute mai inainte a disparut si nu imi mai pot aduce aminte decat dominantul sentiment de melancolie ce ma caracteriza in acele momente.
Unde este bucuria de a trai? Caci, asa cum zicea inteleptul Solomon, „totul este desertaciune si goana dupa vant”. Am incercat sa ma gandesc la ce imi foloseste sa invat, sa fac un lucru bun, sa am prieteni. Pana la urma, ma simt asa de singur, si asta conteaza. Pentru ce sa ma straduiesc sa fac ceva? Oricum nu imi foloseste la nimic.
Desigur, astea sunt gandurile care imi apar prima data in minte, si s-ar parea ca sunt corecte, intr-o oarecare masura. Totusi nu este asa. Pentru ca sunt spuse dintr-o perspectiva ingusta asupra vietii nu pot cuprinde ceea ce este dincolo de ea. Nu putem nega insa ca dupa viata este ceva pentru care merita sa luptam. Unii nu stiu exact ce este, sau poate nu vor sa creada ca este ceva dincolo de viata, dar simt asta in adancul lor.
De cele mai multe ori refuzam sa privim dincolo de viata, ne ingustam orizontul si suntem tulburati de orice lucru ce nu are legatura cu universul nostru miniaturizat. Poate ca lucrurile par simple dintr-o perspectiva mai ingusta, dar in realitate nu am reusit decat sa ne incurcam in propriile noastre idei. Oamenii incearca sa explice totul prin stiinta, pentru a pastra ideea unei lumi sigure, stabile, in care sa cunoasca toate variabilele. Dar atunci unde este farmecul vietii? Oricum, acest fel de a vedea lucrurile nu a adus decat tristete, sobrietate, o atitudine rece, astfel incat societatea s-a plafonat si au luat nastere o serie de fenomene negative in randul oamenilor.
Omul trebuie sa aiba o tinta finala pentru a se putea bucura de viata. Si aici ma refer la bucurie ca stare generala care sa il caracterizeze, nu euforii de moment care sa lase in urma un suflet gol, melancolic, tulburat.
Viata e complicata si nu prea! De ce sa incercam sa o facem mai complicata de atat?"
"Toata seara au fost ganduri care imi tot veneau in minte si s-a aprins in mine o dorinta nestavilita de a scrie. Totusi in acest moment s-a intamplat un lucru foarte straniu. Cum am aprins calculatorul si am vrut sa incep sa scriu, toate ideile s-au dus. Tot ceea ce am simtit si gandit cu cateva minute mai inainte a disparut si nu imi mai pot aduce aminte decat dominantul sentiment de melancolie ce ma caracteriza in acele momente.
Unde este bucuria de a trai? Caci, asa cum zicea inteleptul Solomon, „totul este desertaciune si goana dupa vant”. Am incercat sa ma gandesc la ce imi foloseste sa invat, sa fac un lucru bun, sa am prieteni. Pana la urma, ma simt asa de singur, si asta conteaza. Pentru ce sa ma straduiesc sa fac ceva? Oricum nu imi foloseste la nimic.
Desigur, astea sunt gandurile care imi apar prima data in minte, si s-ar parea ca sunt corecte, intr-o oarecare masura. Totusi nu este asa. Pentru ca sunt spuse dintr-o perspectiva ingusta asupra vietii nu pot cuprinde ceea ce este dincolo de ea. Nu putem nega insa ca dupa viata este ceva pentru care merita sa luptam. Unii nu stiu exact ce este, sau poate nu vor sa creada ca este ceva dincolo de viata, dar simt asta in adancul lor.
De cele mai multe ori refuzam sa privim dincolo de viata, ne ingustam orizontul si suntem tulburati de orice lucru ce nu are legatura cu universul nostru miniaturizat. Poate ca lucrurile par simple dintr-o perspectiva mai ingusta, dar in realitate nu am reusit decat sa ne incurcam in propriile noastre idei. Oamenii incearca sa explice totul prin stiinta, pentru a pastra ideea unei lumi sigure, stabile, in care sa cunoasca toate variabilele. Dar atunci unde este farmecul vietii? Oricum, acest fel de a vedea lucrurile nu a adus decat tristete, sobrietate, o atitudine rece, astfel incat societatea s-a plafonat si au luat nastere o serie de fenomene negative in randul oamenilor.
Omul trebuie sa aiba o tinta finala pentru a se putea bucura de viata. Si aici ma refer la bucurie ca stare generala care sa il caracterizeze, nu euforii de moment care sa lase in urma un suflet gol, melancolic, tulburat.
Viata e complicata si nu prea! De ce sa incercam sa o facem mai complicata de atat?"
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Marele meu "DE CE?"
A venit o zi in care a trebuit sa intreb "De Ce?" si sa raman fara raspuns. Si cui i s-a intamplat stie ca nu e deloc placut.
Dar raspunsurile au inceput sa vina:
Pentru ca sunt prea mandru sa recunosc ce s-a intamplat
Pentru ca sunt prea incapatanat sa accept situatia pur si simplu
Pentru ca ma consider destul de intependent pentru a stii ce e mai bine pentru mine
Pentru ca... multe lucruri ar trebui schimbate in mine, si desi eu stiam asta, refuzam sa recunosc. Asa ca a fost nevoie sa se intample intamplarea intamplatoare ca sa ma trezesc si sa imi dau seama cam cine e tipul din oglinda si ca are nevoie de un remake. Daca tipul ala ar scrie acum, ar spune ca oricat de frumos ar suna oferta, el nu vrea sa se schimbe.
Numai ca acum eu sunt cel ce scrie, si eu spun ca vreau ca lucrurile vechi sa dispara. Da, imi e oarecum frica, pentru ca imi uneori imi place ceea ce sunt. Dar de cele mai multe ori nu.
Eh... nici eu nu stiu ce mai vreau, dar sa mai stiu si ce vor altii de la mine...
Raspunsul la marele meu "De ce?" a venit, dar nu prea stiu ce sa fac cu el...ramane de vazut
Dar raspunsurile au inceput sa vina:
Pentru ca sunt prea mandru sa recunosc ce s-a intamplat
Pentru ca sunt prea incapatanat sa accept situatia pur si simplu
Pentru ca ma consider destul de intependent pentru a stii ce e mai bine pentru mine
Pentru ca... multe lucruri ar trebui schimbate in mine, si desi eu stiam asta, refuzam sa recunosc. Asa ca a fost nevoie sa se intample intamplarea intamplatoare ca sa ma trezesc si sa imi dau seama cam cine e tipul din oglinda si ca are nevoie de un remake. Daca tipul ala ar scrie acum, ar spune ca oricat de frumos ar suna oferta, el nu vrea sa se schimbe.
Numai ca acum eu sunt cel ce scrie, si eu spun ca vreau ca lucrurile vechi sa dispara. Da, imi e oarecum frica, pentru ca imi uneori imi place ceea ce sunt. Dar de cele mai multe ori nu.
Eh... nici eu nu stiu ce mai vreau, dar sa mai stiu si ce vor altii de la mine...
Raspunsul la marele meu "De ce?" a venit, dar nu prea stiu ce sa fac cu el...ramane de vazut
sâmbătă, 16 august 2008
Singur
Ma simt asa singur cand dintr-o data am trecut de la a fi incojurat de 100 de persoane la a fi doar cu mine. Dar singur m-am simtit si in mijlocul lor, atunci cand nu ma intrerupea nimeni. Deci singuratatea asta e de fapt in mine. Am incercat sa imi rezolv eu problema, dar nu a functionat, si acum sunt si mai singur.
Nu vreau sa raman asa. Il voi lasa pe Dumnezeu sa ma insoteasca in fiecare clipa, si astfel tot timpul va fi CINEVA cu mine.
Uneori singuratatea este buna... nu si acum!
Nu vreau sa raman asa. Il voi lasa pe Dumnezeu sa ma insoteasca in fiecare clipa, si astfel tot timpul va fi CINEVA cu mine.
Uneori singuratatea este buna... nu si acum!
sâmbătă, 9 august 2008
Proverbul zilei
"Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi ăn nenorocire ajunge ca un frate."
( Solomon, Proverbe 17:17)
( Solomon, Proverbe 17:17)
Bucurie vs. Tristete
Nimeni nu poate spune ca nu a simtit niciodata bucuria sau tristetea. Ceea ce mi-a atras atentia e faptul ca unii oameni sunt dominati de una din aceste stari de spirit (sunt tentat sa zic ca majoritatea sunt dominati de tristete si inclin sa cred ca este adevarat) dar nu isi dau seama cat de mult propriile lor decizii pot schimba aceasta stare.
Exista o categorie de ciudati ( inclusiv eu) care sunt tristi, dar le place asta (pana la un anumit punct, cand nu mai suporta). E placut sa asculti o melodie frumoasa, melancolica, iti dai seama ca iti aduce intristare, dar si o placere aparte. E frumos un film cu final nefericit, care surprinde aspecte emotionante; ai ce invata din el despre viata, dar iti aduce intristare. E o stare placuta pana la un anumit nivel cand nu mai stii cum sa scapi de ea. Vrei sa scapi dar ti-e frica de ce ai putea simti si trai cand parasesti aceasta stare.
Astazi, cand aveam destule motive sa fiu trist, am ales sa ascult si sa vad lucruri care sa imi produca bucurie. A functionat. Acum nu pot spune ca sunt trist, nu imi este greu sa rad, sa zambesc, sa cant.
Ce face diferenta? Alegerea de a-mi hrani mintea cu un anumit tip de lucruri, care imi induc o stare de spirit in conformitate cu esenta lor.
Deci, intr-o oarecare masura sta in puterea noastra sa alegem bucuria sau tristetea (si orice om - sa zicem si 'normal' - ar alege bucuria) dar viata nu ne pune la dispozitie in orice moment lucruri care sa provoace bucurie. Si in acele momente putem vedea daca suntem fericiti sau nu, avand in vedere reactia la cele ce sa intampla in jur.
Trebuie sa stim ce lucruri ne fac sa zambim si ce lucruri ne arunca in ceata tristetii. Apoi trebuie sa alegem, si sa alegem bine.
Pare complicat dar este simplu, este doar o alegere. Alegerea de a te bucura. Insa aceasta alegere este atat de complicata...
Oare ce voi alege maine? Voi avea timp sa aleg, sau viata ma va arunca in imprejurari care imi vor decide trairile fara a-mi da dreptul de a alege? Pot reactiona in vre-un fel?
Exista o categorie de ciudati ( inclusiv eu) care sunt tristi, dar le place asta (pana la un anumit punct, cand nu mai suporta). E placut sa asculti o melodie frumoasa, melancolica, iti dai seama ca iti aduce intristare, dar si o placere aparte. E frumos un film cu final nefericit, care surprinde aspecte emotionante; ai ce invata din el despre viata, dar iti aduce intristare. E o stare placuta pana la un anumit nivel cand nu mai stii cum sa scapi de ea. Vrei sa scapi dar ti-e frica de ce ai putea simti si trai cand parasesti aceasta stare.
Astazi, cand aveam destule motive sa fiu trist, am ales sa ascult si sa vad lucruri care sa imi produca bucurie. A functionat. Acum nu pot spune ca sunt trist, nu imi este greu sa rad, sa zambesc, sa cant.
Ce face diferenta? Alegerea de a-mi hrani mintea cu un anumit tip de lucruri, care imi induc o stare de spirit in conformitate cu esenta lor.
Deci, intr-o oarecare masura sta in puterea noastra sa alegem bucuria sau tristetea (si orice om - sa zicem si 'normal' - ar alege bucuria) dar viata nu ne pune la dispozitie in orice moment lucruri care sa provoace bucurie. Si in acele momente putem vedea daca suntem fericiti sau nu, avand in vedere reactia la cele ce sa intampla in jur.
Trebuie sa stim ce lucruri ne fac sa zambim si ce lucruri ne arunca in ceata tristetii. Apoi trebuie sa alegem, si sa alegem bine.
Pare complicat dar este simplu, este doar o alegere. Alegerea de a te bucura. Insa aceasta alegere este atat de complicata...
Oare ce voi alege maine? Voi avea timp sa aleg, sau viata ma va arunca in imprejurari care imi vor decide trairile fara a-mi da dreptul de a alege? Pot reactiona in vre-un fel?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
