Da, e vacanta. Vacanta dinaintea clasei a XII-a. Deci colegii mei tot fac 18 ani si nu se mai satura. Asta inseamna petreceri. Petreceri ca cea la care tocmai am fost in noaptea asta, asa ca probabil asta o sa fie prima mea noapte fara somn. Si parca nu se mai termina...
De ce m-am dus? In naivitatea mea, m-am gandit doar la primele 2 minute atunci cand voi da cadoul si ii voi saluta pe ceilalti invitati. Am uitat sa ma gandesc si la urmatoarele 9 ore, timp in care nu am stat chiar degeaba, dar nu m-am simtit la fel de bine ca un peste in apa. Un peste pe uscat - nici chiar asa, as exagera.
Cineva spunea: "Atunci cand te simti in plus, sa stii ca esti in plus". Ei bine, nu putea sa lipseasca un astfel de moment. Dar m-am bucurat ca am mai schimbat cateva pareri cu unii si cu altii, nu am stat chiar degeaba.
Totusi, la final, ma intreb daca a meritat.
In timp ce stateam pe margine si toti ceilalti dansau (ca de obicei, am ales sa nu dansez, si bine am facut) nu am putut sa nu observ pe unii care se chinuiau sa se miste. Dansul fortat, nenatural, e de-a dreptul hilar. Si da, atunci cand te chinui sa dansezi, se vede!
Ciudat, nu ma simt deloc obosit acum. Uitasem ca urmatoarea zi e duminica, si cand mi-am adus aminte nu stiam cum sa plec mai repede. Pana la urma am plecat printre primii, dar nu asa repede cum voiam.
Anyway, pe langa faptul ca eu, ca un adevarat roman, am cam adormit pe muzica, acum am atata inspiratie ca as putea adormi pe oricine citeste ce am scris. Poate pentru ca mi-e mie somn :P
E o dimineata superba. Vantul adie lin, pasarile ciripesc, cerul rosiatic este lipsit total de albeata norilor, iar eu ma apuc de lucrat pe calculator...
duminică, 13 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
