luni, 22 septembrie 2008

Mi-e frica...

...sa nu ma intorc la ceea ce am fost, de aceea nu pot sa schimb ceea ce sunt.

duminică, 14 septembrie 2008

Remember martie 08

Am gasit pe calculator cand incercam sa mai sterg cate ceva un .doc pe care l-am scris prin martie anul asta, incercand sa ma descarc... nu mai stiu prin ce chestii trecusem, stiu doar ca aveam chef de scris, deci iata-l:

"Toata seara au fost ganduri care imi tot veneau in minte si s-a aprins in mine o dorinta nestavilita de a scrie. Totusi in acest moment s-a intamplat un lucru foarte straniu. Cum am aprins calculatorul si am vrut sa incep sa scriu, toate ideile s-au dus. Tot ceea ce am simtit si gandit cu cateva minute mai inainte a disparut si nu imi mai pot aduce aminte decat dominantul sentiment de melancolie ce ma caracteriza in acele momente.
Unde este bucuria de a trai? Caci, asa cum zicea inteleptul Solomon, „totul este desertaciune si goana dupa vant”. Am incercat sa ma gandesc la ce imi foloseste sa invat, sa fac un lucru bun, sa am prieteni. Pana la urma, ma simt asa de singur, si asta conteaza. Pentru ce sa ma straduiesc sa fac ceva? Oricum nu imi foloseste la nimic.
Desigur, astea sunt gandurile care imi apar prima data in minte, si s-ar parea ca sunt corecte, intr-o oarecare masura. Totusi nu este asa. Pentru ca sunt spuse dintr-o perspectiva ingusta asupra vietii nu pot cuprinde ceea ce este dincolo de ea. Nu putem nega insa ca dupa viata este ceva pentru care merita sa luptam. Unii nu stiu exact ce este, sau poate nu vor sa creada ca este ceva dincolo de viata, dar simt asta in adancul lor.
De cele mai multe ori refuzam sa privim dincolo de viata, ne ingustam orizontul si suntem tulburati de orice lucru ce nu are legatura cu universul nostru miniaturizat. Poate ca lucrurile par simple dintr-o perspectiva mai ingusta, dar in realitate nu am reusit decat sa ne incurcam in propriile noastre idei. Oamenii incearca sa explice totul prin stiinta, pentru a pastra ideea unei lumi sigure, stabile, in care sa cunoasca toate variabilele. Dar atunci unde este farmecul vietii? Oricum, acest fel de a vedea lucrurile nu a adus decat tristete, sobrietate, o atitudine rece, astfel incat societatea s-a plafonat si au luat nastere o serie de fenomene negative in randul oamenilor.
Omul trebuie sa aiba o tinta finala pentru a se putea bucura de viata. Si aici ma refer la bucurie ca stare generala care sa il caracterizeze, nu euforii de moment care sa lase in urma un suflet gol, melancolic, tulburat.
Viata e complicata si nu prea! De ce sa incercam sa o facem mai complicata de atat?"

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Marele meu "DE CE?"

A venit o zi in care a trebuit sa intreb "De Ce?" si sa raman fara raspuns. Si cui i s-a intamplat stie ca nu e deloc placut.
Dar raspunsurile au inceput sa vina:
Pentru ca sunt prea mandru sa recunosc ce s-a intamplat
Pentru ca sunt prea incapatanat sa accept situatia pur si simplu
Pentru ca ma consider destul de intependent pentru a stii ce e mai bine pentru mine
Pentru ca... multe lucruri ar trebui schimbate in mine, si desi eu stiam asta, refuzam sa recunosc. Asa ca a fost nevoie sa se intample intamplarea intamplatoare ca sa ma trezesc si sa imi dau seama cam cine e tipul din oglinda si ca are nevoie de un remake. Daca tipul ala ar scrie acum, ar spune ca oricat de frumos ar suna oferta, el nu vrea sa se schimbe.
Numai ca acum eu sunt cel ce scrie, si eu spun ca vreau ca lucrurile vechi sa dispara. Da, imi e oarecum frica, pentru ca imi uneori imi place ceea ce sunt. Dar de cele mai multe ori nu.
Eh... nici eu nu stiu ce mai vreau, dar sa mai stiu si ce vor altii de la mine...
Raspunsul la marele meu "De ce?" a venit, dar nu prea stiu ce sa fac cu el...ramane de vazut